Rapa Rosie

Am trecut prin Sebes de multe ori, in tranzit spre alte tinuturi. Nu era nimic si nimeni sa imi spuna: "Uite acolo in dreapta, departe, unde este dealul acela abrupt de culoare rosie... sa mergi mai aproape sa vezi minune de priveliste." Este vorba de “micul canion al Romaniei”, “orga de pamant”, “dealul straniu” sau  ”piramidele coafate".

Aflasem de ceva vreme de Rapa Rosie, insa nu avem nici cel mai mic indiciu unde este, asa ca in ajunul plecarii de Sf. Maria pe Transalpina, cu niste prieteni, am punctat si acest element in itinerariu. Fapt primit cu bucurie de prieteni.

Dupa traversarea soselei norilor, Transalpina, de la un capat la celalalt, iata-ne, deci in Sebes cautand Rapa Rosie. Din DN cand vii dinspre Brasov se vede, dar in oras, printre cladiri, nici nu mai stii in ce parte sa apuci. A trebuit sa intrebam de mai multe ori  localnicii pentru a ajunge la destinatie. Trebuia sa mergem spre satul Daia, un sat din vest-nord-vestul orasului. Parcurgând soseaua la aproximativ 200 de metri dupa trecerea peste calea ferata se ramifica un drum de tara la stanga (in dreptul unitatii militare) ce strabate Lunca Sebesului, iar de acolo se vede deja destinatia. E vara, cald si praful ne-a impresurat imediat. Cei cu motocicleta au mers in fata, pentru a evita cat se poate rotocolul de praf ce se ridica la cea mai mica miscare. Drumul foarte bun pentru motocicleta, deci aviz amatorilor.

Ajungem imediat aproape de peretele rosu, parcam mijlocele de deplasare si ne apropiem de peretii inalti de 50m sau chiar 100m. Totul pare ireal. Peretii sunt de fapt brazdati de niste santuri, formandu-se niste valuri de argila rosie, totul aratand ca si cum ai fi in alta lume, ireala, extraterestra... Urcam pe o parte, coboram pe alta... incercam sa intelegem ce este acolo, din ce e facuta, cum s-a format si cum de rezista in timp. Bineinteles ca ne-am dat cu parerea de o mie de ori, asa cum suntem obisnuiti si am admirat fiecare particica de acolo. Era ca si cum apa s-ar fi prelins pe acest perete si a sapat aceste forme ciudate care semanau ba cu turnuri, ba cu niste coloane, ba cu niste piramide. Intr-o prima faza m-am gandit ca este format doar din argila, dar avea si o textura nisipoasa si cu pietricele de diverse structuri. Culoarea este data, evident, de oxidului de fier care se gaseste in compozitia solului.

Am citit ulterior ca, Rapa Rosie este o rezervatie naturala, datorita peisajului superb ce trebuie protejat, dar si datorita  florilor si animalelor rare ce locuiesc aici. Rezervatia se intinde pe 10ha, iar peretele rapei are o lungime de aproximativ 800m.

Asa cum e frumos, de acest loc se leaga si o legenda, legenda Gaura Hotilor

“Acum multi ani, traia un anume Lica „a lu’ Branza”, al carui unic talent era de a se strecura in spatii inguste, exact ca o pisica. Lica era tocmit ca om cu animalele si le purta pe la Rapa Rosie, pe care ajunsese sa o cunoasca bine. Intr-o dimineata, insa, o banca din Sebes a fost sparta. Hotul, spunea Politia, ar fi patruns printr-o ferestruica prin care doar un sugar ar fi putut trece. Bineinteles, autoritatile l-au condamnat la inchisoare pe Lica-Pisica, desi niciun ban nu a fost gasit în timpul anchetei. In tot acest timp, draguta lui Lica era vazuta urcand mereu la Rapa Rosie. Astfel, lumea spunea ca la Gaura Hotilor si-ar fi ascuns Lica banii. S-a facut şi acolo o ancheta, dar tot nimic…Dupa eliberare, Lica si-a luat draguta si au plecat in America, de unde, la scurt timp, au inceput sa trimita familiei sume mari de bani. Cum a reusit Lica-Pisica sa castige atat de mult, intr-un timp atat de scurt, nu se stie. Dar umbla vorba ca acestia ar fi fost banii furati de Lica si pitiţi in Gaura Hotilor”

Am stat pe culme si am admirat si privelistea din vale, care se intindea pana departe, departe.

Inca o data mi-a placut sa fiu turist in Romania!

           

View Larger Map