vineri, 28 iunie 2013

Cascada Lolaia

Am ajuns la cabana seara, mai mult tarandu-ne. Asta doar o parte din noi , pentru ca "aripa tanara" ar mai fi tras o fuga pana pe varful Retezat. Traseul facut in acea zi prin muntii Retezat a fost lung, dar de o frumusete rara, chiar daca vremea a vrut sa ne mai ascunda in ceata o parte din frumuseti si sa ne alunge cu tunete. Pentru ca ne grabeam la inceputul traseului, trecusem pe langa cascada Lolaia repede, cu gand ca o vom vedea la intoarcere, insa la intoarcere nu mai era nici prea multa lumina, dar nici energie nu mai aveam, asa ca am lasat-o pe a doua zi. Pana la urma, drumul pana la cascada nu este lung. De langa Nucsoara, unde am fost cazati intr-o cabana a Soarelui, am fi mers cu masina pe un drum forestier pana la Carnic si de acolo pe jos inca aproximativ 15 minute pana la cascada. Singura problema in acest plan era daca a doua zi dimineata ma voi mai putea misca.

A doua zi m-am trezit bine, au scartait un pic niste ligamente, niste muschi au fost mai suparati de efortul depus cu o zi inainte, insa am reusit sa ne deplasam. Ajungem la parcarea de la Carnic unde masinile lasate acolo, asteptau linistite proprietarii care inca nu se dadusera plecati din sanul muntilor. Mai apareau din cand in cand, in grupuri mai mari sau mai mici, obositi, cu rucsaci de munte imensi, dar cu un zambet larg, de o seninatate aparte. 

Incepem mini traseul spre cascada pe drumul forestier. La prima curba vedem ca semnul cu dunga albastra pe care trebuia sa il urmarim, paraseste drumul si patrunde in padurice, asa ca ne ducem si noi pe la umbra copacilor. Aici drumul este pieptis prin padurice, dar dupa 3 minute ajunge din nou la drum... era doar o scurtatura. Mergem agale inca un pic si ajungem unde drumul spre casacada se desparte de cel spre cabana Pietrele. Pana la cascada mai sunt 5 minute, ne vesteste un semn din intersectie.

Cascada Lolaia se afla la altitudinea de 1050 m si este formata pe raul Lolaia, dupa cum spun cele mai multe site-uri pe net, insa pe descrierea de la fata locului este mentionat paraul Nucsoara. Acest parau impleteste in apele sale 4 alte parauri: Pietrele, Galesul, Valea Rea si Stanisoara. Ne intalnisem cu o zi inainte cu doua din ele; am fost chiar pana la obarsia lor. Paraul Galesul porneste din lacul cu acelasi nume, lac ce se afla pe ruta de intoarcere de pe traseu si paraul Pietrele care ne-a insotit in prima parte a traseului de ieri, pe valea cu acelasi nume, pana la lacul omonim, ce se intindea linistit si pazit de munti semeti intr-o larga galeata glaciara.

Spre cascada coboram o serie de scari. Vuietul apei devine din ce in ce mai puternic, culminand cu aparitia in fata ochilor a cascadei. Este amenajat la capatul scarilor un loc de belvedere, cu o masuta pentru asezat aparatul foto necesar imortalizarii cascadei si atmosferei de acolo. Ne bucuram ca nu este aglomerat si ne impanzim care incotro, pe langa acest loc amenajat, in speranta unui unghi asupra cascadei cat mai frumos si special. Apa cristalina cobora in viteza, aproximativ 7 m, inspumata si se aduna intr-o mica piscina cu apa limpede. De jur imprejur sunt copaci. In aval este un podet pe care ne propunem sa mergem si noi. Aceasta cascada trebuie neaparat vazuta din toate unghiurile. Asa ca dupa ce nu scapa nici un firicel de cascada nepozat, pornim spre aceasta punte.Sus pe podet, suntem in partea superioara a cascadei si ea nu se mai vede, doar se aude. Pe partea cealalta a podetului se vede firul apei cum trece jucaus prin stanci de diverse dimensiuni. Aici avem posibilitatea de a cobori langa rau, pentru a vedea cat de rece este apa: era rece, dar placuta.

Am mai facut un mic ocol si pe partea dreapta a paraului, pentru a vedea cascada si din aceasta parte, dupa care ne-am intors agale spre masini cu plan de intors acasa in Bucuresti.

Muntii Retezat ascund multe frumuseti, mai greu accesibile datorita distantelor mari de parcurs pana la ele, insa cascada Lolaia este destul de accesibila. Din E79, de la Ohaba de sub Piatra se merge cam 15 - 20 minute cu masina pana la Carnic sau aproximativ o ora jumatate pe jos, dar merita vizitat. Iar in toata zona sunt multe alte locuri de vizitat, pe care le vom descoperi impreuna, pentru ca este frumos sa fii turist in Romania.


View Larger Map

sâmbătă, 15 iunie 2013

Manastirea de la Sinca Veche

Eram la Sambata de Sus de sarbatoarea Sfintei Marii si ne pregateam de intoarcerea in Bucuresti. Ziua se anunta lunga si calduroasa. Mica vacanta se termina, iar noi nu ne doream asta. Mi-am adus aminte ca citisem multe povesti interesante despre o manastire rupestra aflata in directia noastra de mers, doar cu o mica abatere. O manastire cuprinsa de mistere al carei origini temporale si religioase nu au fost stabilite inca.

Pana la destinatie puteam merge pe DN1 pana la Sercaia dupa care faceam stanga cu 54 km inainte de Brasov sau mergeam pe drumul judetean 104A, trecand prin Lisa, Recea si alte mici localitati. Cel din urma drum este paralel cu DN1, ocolea aglomeratia, dar in acelasi timp merge un pic mai aproape de munti. Mereu m-am intrebat, de cate ori mergeam pe DN1 de la Brasov spre Sibiu, de ce nu s-a construit o sosea mai aproape de munti, sa te bucuri mai bine de frumusetea acestor munti. Mergand pe acest drum care traversa zone intinse agricole si satuce simpatice, ajungem la biserica Buna Vestire din centrul localitatii Sinca Veche, dupa care mergand in dreapta iesim din Sinca Veche si dupa 500m facem stanga pe un drum neasfaltat. Mergem pe el si nu departe putem parca si merge pe jos spre manastire.

Intram in zona imprejmuita cu un mic gardulet. Aici urcam pe niste scari sapate in pamant si patrundem intr-o padurice cu salcami tineri si rari. Ajungem la un izvor: Izvorul Buna Vestire. In dreapta este o stanca, insa mare parte din ea este acoperita de un acoperis de tabla. Biserica sapata in stanca este acoperita privirii si protejata astfel de intemperii. Patrundem intr-o camera mare, cu bolta inalta din care se vede ca ar continua alte camere, unele din ele pastrand acum doar urme de ziduri. Mai gasim 5 camere sapate in stanca, din care doua sunt considerate altare. Una din camere are un tavan ca o palnie, partea de sus fiind deschisa, lumina patrunzand in interior si alungand intunericul din aproape intreaga biserica. Acum este partial acoperita partea superioara a conului, dar in trecut nu era asa si lumina patrundea nestingherita. Aceasta este turla bisericii, clopotnita. Interesant este ca aceste forme arhitecturale de biserica se pastreaza in interior, insa din exterior nu se banuieste nimic din aceste forme. Se spune ca daca stai in aceasta camera cu turla si te rogi, rugamintile curate iti vor fi indeplinite. De la aceasta credinta vine si denumirea acestui lacas de Manastirea Ursitelor sau Templul Ursitelor.

Ne-am plimbat indelung prin camerele manastirii. Aveam o neliniste inexplicabila. Voiam sa plec, pentru ca nu erau multe de vazut, insa de fiecare data ma intorceam si mai cautam inca odata ... inexplicabilul. Nu am trait nici o revelatie si nici nu as putea spune ca mi s-au indeplinit dorintele, dar se spune ca aici se intampla fenomene ciudate, neexplicate de ratiunea umana si cu metodele normale ale logicii pe care o cunoastem. Este un loc care indeamna la meditatie si care impune solemnitate. 

Nu se stie cu exactitate cand a fost sapat acest lacas si este cu atat mai interesant cu cat unii sustin ca el a fost construit acum 7000 ani. Altii sustin ca are data mai noua de constructie, respectiv in anii 1700. Dupa cum ni se descrie, este o manastire crestin-ortodoxa, insa, daca acceptam ca a fost construita in perioada predacica, nu mai poate fi vorba de asa ceva, cel putin nu la origini. Ulterior, insa, putea fi modificata in spiritul crestin.

Se spun multe povestiri despe intamplari petrecute in acest loc: odata s-a auzit un cor de calugari cantand din vazduh, alta data s-au vazut globuri albe plutind in imprejurimi; pe vremuri tinerii practicau un ritual in urma caruia stiau ca isi vor gasi ursita si se vor casatori in anul in care faceau ritualul; nu mai spunem de energia pe care acest loc o are si pe care o imprumuta lucrurilor lasate aici de localnici, protejandu-i ulterior.

Ne-am continuat drumul de aici printr-o padurice si am ajuns la manastirea cea noua - Schitul Sfantului Nectarie. Este o manastire de calugari, frumoasa, care adaposteste moastele Sfantului Nectarie. Este o oaza de liniste si puritate.

Am plecat de aici ingandurati, ca in transa. Ceva ne atinsese sufletele si reflectam. Aceasta parte spirituala, mistica a Romaniei ofera o noua perspectiva si da ocazia la noi descoperiri.


View Larger Map