sâmbătă, 25 mai 2013

Chilia lui Daniil Sihastrul


Frumoasa este Bucovina. Nici cuvintele nu pot exprima intru totul frumusetea acestei zone din Romania. Am avut divina inspiratie sa imi imi aleg ca destinatie aceasta zona si minunata placere sa ajung acolo si sa ma las incantata de peisajul deosebit , de bisericile pline de istorie si de povesti pline de spiritualitate. Vizita in aceste locuri iti curata sufletul si iti ofera o alta perspectiva asupra vietii.

Prin peregrinarile pe acest taram, am ajuns la Chilia lui Daniil Sihastru. Eram in satul Putna, un sat foarte frumos, poate unul din cele mai frumoase sate pe care le-am vazut eu pana acum. Dupa vizitarea manastirii ne-am dorit sa ne abatem si pe la chilie. Mai fusesem in copilarie prin aceste zone, insa anii trecuti de atunci mi-au estompat amintirile. Indicatoarele ne ghideaza drumul catre chilie. De la Manastirea Putna pana la chilie nu este mult, aproximativ 1km. Ajungem aproape de locul unde odata era un pod, dar acum era daramat. Noroc insa ca era o cale putin ocolita care ne-a dus la chilie.

Aici langa drumul neasfaltat, pe partea stanga, ingradita de un gardulet, se afla chilia. Ea este sapata intr-o stanca destul de mare, stanca aflata la marginea padurii. In partea dreapta a drumului este o pasune marginita de un parau numit Vitau. Era spre seara, iar crepusculul si linistea ce ne inconjura ne-a oferit o atmosfera de poveste. Aici, cu sute de ani in urma, calugarul Daniil s-a hotarat sa apuce drumul sihastriei si a inceput sa sape cu o dalta in stanca, pentru a-si face locasul sihastriei. A sapat ani la rand pana sa ajunga in acest format si a locuit, se spune, cam 20 de ani in aceasta chilie.

Am urcat scarile ce duc deasupra paraclisului, unde este si o cruce, dupa care am coborat in fata lui. In interior se vedeau cateva insemne bisericesti, in rest stanca si simplitate. Cand vrei sa fii alaturi de El nici nu iti trebuie multe obiecte. Sub aceasta capela este sapata si chilia in care s-a adapostit de fiarele salbatice si de vreme a rea, sihastrul Daniil.

Se spune ca si-a ales drumul sihastriei ca pedeapsa ca nu si-a putut tine cuvantul fata de staretul manastirii. Povestea spune ca s-a nascut cu numele Dumitru si s-a calugarit schimbandu-si numele in David la manastirea Vicovul de sus. Castiga bani, pentru a trai si pentru a dona celor nevoiasi, din cioplirea de linguri de lemn. Era un calugar foarte evlavios, petrecandu-si multe zile cu rugaciune si postind. Intr-una din zile a auzit ca in zona Siretului era un targ unde, s-a gandit el, ar putea vinde lingurile pe care le avea facute pentru a strange bani sa-i dea saracilor. Asa ca s-a dus la staret sa isi ceara binecuvantarea acestuia pentru a pleca. A primit binecuvantarea, insa avea termen sa se intoarca in 3 zile. La Siret oamenii il cunosteau si veneau la el sa le spuna rugaciuni si sa le dea binecuvantari, astfel ca nu a putut sa plece cand trebuia. A vazut ca timpul trece, dar si-a spus ca datoria cea mare era sa aline suferintele oamenilor nevoiasi, rugandu-se impreuna cu ei. Asta l-a facut sa ajunga cu o zi intarziere inapoi la manastire. Aici si-a primit mustrare de la staret si a fost pedepsit sa nu mai iasa din manastire o lunga perioada de timp. Nu mustrarea sau pedeapsa l-a facut sa ia decizia sihastriei, ci vinovatia pe care o simtea pentru ca a incalcat cuvantul staretului. Asa ca si-a luat numele de Daniil Sihastru si a plecat de la manastire. A gasit un loc pustiu, langa care curgea un parau, intr-o padure cu stanci si a inceput sa isi faca lacasul.

Mai sunt si alte legende legate de acest sihastru din care aflam ca el a fost ca un parinte spiritual pentru Stefan cel Mare. Povestea spune ca intr-o noapte furtunoasa, pe cand era in chilia sa, la usa ii bate insusi domnitorul Stefan cel Mare, care fusese la vanatoare, dar se ratacise de ai sai tovarasi. Noaptea aceea a petrecut-o Daniil Sihastru cu domnitorul. Ce vorbe s-au spus, ce povesti s-au depanat nu stie nimeni, insa dupa acea noapte Stefan a hotarat ca nu departe de chilie sa se inalte mandra manastire Putna, numita dupa raul care trece in apropiere. Stefan cel Mare se pare, ca a fost sfatuit ca pentru a obtine sprijinul lui Dumnezeu in actiunile sale sa construiasca biserici si asa a facut, a construit 23 de biserici in toata zona Moldovei. Odata cu inaltarea manastirii s-a creat si satul Putna, iar sihastrul a plecat de la chilie. Multi ani nu s-a stiut unde s-a aciuat sihastrul, dar iata ca legendele spun de o alta intalnire a acestuia cu Stefan cel Mare, undeva pe langa paraul Voronetului. Era dupa o batalie cu turcii, iar Daniil l-a sfatuit sa isi stranga oaste si sa continue lupta si va castiga. Asa s-a intamplat si drept multumire a fost construita mandra manastire Voronet.

Iata cum, acest sihastru evlavios, cu o mare credinta in Dumnezeu a reusit indirect sa isi puna amprenta in zona Moldovei si Bucovinei. Mormantul sfantului, caci a fost canonizat sfint de catre Biserica Ortodoxa, se gasestea la Manastirea Voronet, acolo unde si-a petrecut ultimii ani de viata ca staret al manastirii.

Am plecat de acolo cu o mare liniste in suflet. Zona respectiva iti da o stare de spirit deosebita, daca esti pregatit sa o imbratisezi.

View Larger Map

sâmbătă, 18 mai 2013

Masivul Piatra Mare

E primavara. Ca in fiecare an, am asteptat mult acest anotimp, verificand zilnic termometru, dar gradele in acestuia nu se inmulteau. Apoi a venit un final de luna martie cu ninsori. Eram la capatul rabdarii, voiam sa vina primavara si nu mai venea. Dar iata ca, odata cu luna aprilie, au venit si caldurile. Incepem sa ne dezmortim, sa ne bem primele cafele in parcuri, sa motaim in bataia soarelui, sa ne facem planuri de calatorii. Visam cu ochii deschisi la muntii inverziti si stancele golase.

Ne doream ca in una din zilele libere sa facem un traseu mic, asa... sa ne dezmortim oasele de dupa iarna. Am ales traseul spre varful Piatra Mare, desi conform informatiilor era un traseu dus intors de 8-9 ore, dar ma gandeam ca este usor. Imi doream de fapt mult sa vizitez Canionul 7 scari, dar traseul pana acolo mi s-a parut prea scurt, asa ca am plusat, mergand mai departe catre varf.

Pornim la drum, veseli, ca vremea a fost buna cu noi. Traseul porneste de la Timisul de Jos, de la Cabana Dambul Morii si este marcat cu dunga galbena. Mergem un pic printre case, dupa care iesim din localitate. Traversam o zona deschisa celor care doresc sa isi petreaca timpul in aer liber langa un gratar, dupa care patrundem in padure. Drumul este larg. Multi oameni cu copii, cu catei merg relaxati in aceeasi directie cu noi. Voia buna se citea pe chipul tuturor. Pentru multi dintre ei era prima iesire in natura din an. 

Cum spuneam, drumul intra in padure, se mai ingusteaza pe alocuri, urca mai mult uneori, alteori mai putin. Incep sa ma resimt un pic, insa continui drumul. Ajungem la intersectia cu alt traseu care ducea tot la cabana Piatra Mare, insa prin Prapastia Ursilor. Suna interesant Prapastia Ursilor, poate mergem la intoarcere. Mai mergem inca un pic si ajungem la Canionul 7 scari. "Super", mi-am spus, dar mare a fost dezamagirea cand am vazut ca era o coada mare de urcat in canion. Stam un pic la coada, dar faptul ca nu se misca nimic m-a nelinistit, asa ca merg spre gura canionului, in partea de jos, sa vad ce se poate vedea... mai nimic, pentru ca albia raului ce curgea intre cei doi pereti de stanca era curbata imediat, ascuzand privirii restul canionului. Intrarea in canion dadea sperante ca si continuarea trebuia sa fie spectaculoasa. Din pacate am vazut o placuta pe care scria ca nu este practicabil canionul. Mare dezamagire... avem optiunea sa stam la coada, sa vedem ce se poate vedea, in cine stie cat timp sau sa ne continuam drumul spre varful Piatra Mare si sa revenim poate alta data cand va fi mai putin aglomerat. S-a decis sa ne continuam drumul. Canionul putea fi ocolit prin dreapta pe un traseu de 20 minute, traseu marcat cu punct rosu. Pana deasupra canionului nu stiu daca a durat doar 20 minute, deoarece drumul a fost destul de abrupt si solicitant, dar privelistea te facea sa mergi mai departe, sa vezi ce mai descoperi. La capatul celalalt al canionului nu ne-am abatut sa vedem intrarea in canion, ci ne-am continuat drumul spre inaltimi. Aveam sa aflu ulterior ca drumul pana la cabana Piatra Mare este un urcus continuu, un urcus care mi-a cam pus la incercare puterile, rezistenta. In multe randuri, am crezut ca am ajuns la capatul puterilor, insa de fiecare data m-am inselat. Perseverenta mea si suportul prietenilor cu care eram, m-au facut sa continui si sa ajung acolo sus. Nu va ganditi ca partenerii de drum au avut aceleasi probleme ca mine, este doar o chestie de perceptie diferita, de pregatire, de ritm. Drumul este accesibil pentru toata lumea cu putina perseverenta.

Eram in padure, urcam de zeci de minute bune si vedem ca incepe sa se vada cerul mai jos decat pana atunci, semn ca padurea nu continua si ieseam la luminis, poate chiar pe o culme. Asa a fost, am iesit din padure, inainte intinzandu-se un urcus spre platoul unde era amplasata Cabana Piatra Mare. Ajunsi acolo ne-a minunat privelistea ce se deschisese in fata ochilor. Intr-o parte era muntele, pe unde urma sa ne continuam drumul pana la Varful Piatra Mare, dar in rest era o mare intindere libera, fara alti munti, coline sau copaci care sa obtureze privirea si se putea vedea pana departe. De acolo se vedea Brasovul si alti munti indepartati, pe care nici nu i-am identificat. O frumusete. Pe acel platou stateau si se bucurau de priveliste palcuri-palcuri de turisti. Langa actuala cabana Piatra Mare se vad inca ruinele vechii cabane construita in 1884, care in istoria sa a ars de 3 ori. Actuala cabana a fost construita in 2003 si nu seamana cu cele de pana acum. La actuala cabana ne-am umplut bidoanele cu apa, ne-am mancat traditionala deja ciorba, am mai baut o cafea pentru energie si am pornit mai departe. Pana la varf mai aveam de mers inca o ora si timpul trecea ca nebunul.

Traseul de la cabana la varf a fost mai usor decat pana la cabana si chiar mai frumos. Prima parte a fost prin padurice, urcus dar cu o panta mai mica, dupa care un pic mai abrupta. Dupa ce am depasit zona de padure, a urmat un urcus printre stanci. La un moment dat am facut un scurt popas sa ne odihnim. Pe partea stanga era o stanca nu foarte abrupta si nici foarte inalta care se termina cu niste colti. Aratau foarte frumos, asa ca am urcat pana in varful ei. Ei bine, pe partea cealalta se intindea un mare hau. Acolo sus, pe acea mica stanca pe care ma urcasem, pentru ca asa arata din partea de unde eram, in partea cealalta era un mare perete de stanca inalt de aproximativ 30m. Frumoasa senzatie. Dupa aceasta experienta, a urmat un urcus printre pietre si stanci, dupa care am ajuns pe platou. O minunatie. Ai putea spune ca seamana cu platoul de sus de pe Bucegi sau cu platoul de pe TransAlpina, dar nu e asa. Seamana intre ele datorita faptului ca nu mai vezi copaci ci doar iarba, de cele mai multe ori uscata, dar totusi sunt diferite. Varful Piatra Mare ne astepta in compania unor turisti, care s-au retras odata cu venirea noastra. Si iata-ne sus la altitudinea de 1844m. De acolo se vedea foarte frumos orasul Brasov, muntii Postavaru, muntii Baiului si departe in ceata, datorita soarelui puternic, Muntii Bucegi. Am incercat de acolo de pe Varful Piatra Mare sa salutam Varful Omu, pe care l-am identificat cu ceva dificultati de orientare. Nu se poate descrie in cuvinte ce simti cand te afli acolo sus, dar cu siguranta este un sentiment cu care as vrea sa ma mai intalnesc. Noroc ca in Romania sunt munti frumosi, multe varfuri de cucerit si vara lunga.

Intoarcerea a fost evident mai usoara, insa oboseala acumulata si-a spus cuvantul. Am ales la intoarcere traseul pe "drumul familiar", drum care este mult mai accesibil. Este ca o lunga si frumoasa plimbare prin padure. Se poate veni si cu bicicleta pe aici si sa urci pana sus in varf, dar asta pentru amatorii de asa ceva.

Inca odata a fost frumos sa fiu turist in tara mea.




View Larger Map