Cascada Rachitele

Cu un an in urma ajunsesem in zona Clujului, dar mai mult in fuga si nu am avut timp suficient sa vizitam imprejurimile. Asa ca ramasese deschisa pe lista de vizitat cascada Rachitele. Nu ma gandisem ca va trece doar un an pana sa revin in aceasta zona, dar iata-ma.

Cu harta in mana, ne facem drum dinspre Cluj spre Huedin, adica aproape 51 km, dupa care continuam spre Rachitele inca 26 de km pe un drum asfaltat, ce serpuieste printr-o zona colinara superba. In satul Rachitele, la un moment dat, aproape de carciuma din sat gasim semnul ce ne arata continuarea drumului spre casacada. Era amiaza si la carciuma, doua "cucoane" stateau la o masa, la umbra, cu cate o bere in mana si povesteau foarte vesele de-ale lor. "Ce viata mai este si asta..." imi spun zambind. 

De aici din sat, trecem pe un podet raul si continuam inca 3 km pe un drum forestier ce serpuieste pe valea Stanciului pana ajungem la intrarea in zona de conservare speciala a Parcului Natural Apuseni, loc de unde nu mai este permis accesul cu masina. Noi am respectat aceasta limitare si am mers ultimii 2 km pana la destinatie pe jos, asta de dragul naturii si civilizatiei. Nu a fost cazul altor grupuri de turisti sau a celor care carau camioane de lemne din padurea Parcului National.

Plimbarea a fost placuta, am admirat cheile Vaii Stanciului, ne-am bucurat de razele soarelui, de locurile salbatice de pe langa rau, de gaze si fluturi, de natura in general. Fiind o zi de luni, nu am gasit foarte multi turisti la cascada, spre bucuria noastra, astfel avand posibilitatea sa o pozam si sa o admiram in liniste. Am asteptat cuminti ca ceilalti turisti sa se pozeze in toate felurile posibile la cascada, pana ne-a venit si noua randul. Cascada este de o frumusete deosebita, avand forma de voal de mireasa... nu degeaba este cunoscuta si sub numele de Cascada Valul Miresii. Am privit caderea de apa minute in sir, bucurandu-ma de spectacolul pe care il oferea.

Caderea de apa este in 3 trepte de cate 5m, 8m si respectiv 34 m inaltime, cel putin asa scria pe semnul spre cascada din Rachitele. Noi am putut vedea doar doua din caderile de apa, prima cadere fiind vizibila doar de undeva de sus. De asemenea pe acel semn se preciza ca la baza caderii este o marmita (o scobitura in roca) de 5 m diametru care imprastie apa, dandu-i apei care curge acea forma de voal. Cascada se afla in partea estica a Muntilor Vladeasa, Apuseni, pe raul Valea Seaca, afluent al raului Rachitele si este la 1000 m altitudine. 

De aceasta cascada se leaga si o legenda care spune ca "demult, o mireasa a cazut de pe stancile abrupte din zona unde este cascada, iar voalul a ramas agatat de stanci. Nuntasii s-au oprit si au inceput sa planga, formandu-se astfel cascada." 

Ma alatur si eu celor care sustin ca aceasta cascada se numara printre cele mai frumoase cascade din Romania si mai adaug ca e frumos sa fii turist in Romania!

View Larger Map

Cascada Lolaia

Am ajuns la cabana seara, mai mult tarandu-ne. Asta doar o parte din noi , pentru ca "aripa tanara" ar mai fi tras o fuga pana pe varful Retezat. Traseul facut in acea zi prin muntii Retezat a fost lung, dar de o frumusete rara, chiar daca vremea a vrut sa ne mai ascunda in ceata o parte din frumuseti si sa ne alunge cu tunete. Pentru ca ne grabeam la inceputul traseului, trecusem pe langa cascada Lolaia repede, cu gand ca o vom vedea la intoarcere, insa la intoarcere nu mai era nici prea multa lumina, dar nici energie nu mai aveam, asa ca am lasat-o pe a doua zi. Pana la urma, drumul pana la cascada nu este lung. De langa Nucsoara, unde am fost cazati intr-o cabana a Soarelui, am fi mers cu masina pe un drum forestier pana la Carnic si de acolo pe jos inca aproximativ 15 minute pana la cascada. Singura problema in acest plan era daca a doua zi dimineata ma voi mai putea misca.

A doua zi m-am trezit bine, au scartait un pic niste ligamente, niste muschi au fost mai suparati de efortul depus cu o zi inainte, insa am reusit sa ne deplasam. Ajungem la parcarea de la Carnic unde masinile lasate acolo, asteptau linistite proprietarii care inca nu se dadusera plecati din sanul muntilor. Mai apareau din cand in cand, in grupuri mai mari sau mai mici, obositi, cu rucsaci de munte imensi, dar cu un zambet larg, de o seninatate aparte. 

Incepem mini traseul spre cascada pe drumul forestier. La prima curba vedem ca semnul cu dunga albastra pe care trebuia sa il urmarim, paraseste drumul si patrunde in padurice, asa ca ne ducem si noi pe la umbra copacilor. Aici drumul este pieptis prin padurice, dar dupa 3 minute ajunge din nou la drum... era doar o scurtatura. Mergem agale inca un pic si ajungem unde drumul spre casacada se desparte de cel spre cabana Pietrele. Pana la cascada mai sunt 5 minute, ne vesteste un semn din intersectie.

Cascada Lolaia se afla la altitudinea de 1050 m si este formata pe raul Lolaia, dupa cum spun cele mai multe site-uri pe net, insa pe descrierea de la fata locului este mentionat paraul Nucsoara. Acest parau impleteste in apele sale 4 alte parauri: Pietrele, Galesul, Valea Rea si Stanisoara. Ne intalnisem cu o zi inainte cu doua din ele; am fost chiar pana la obarsia lor. Paraul Galesul porneste din lacul cu acelasi nume, lac ce se afla pe ruta de intoarcere de pe traseu si paraul Pietrele care ne-a insotit in prima parte a traseului de ieri, pe valea cu acelasi nume, pana la lacul omonim, ce se intindea linistit si pazit de munti semeti intr-o larga galeata glaciara.

Spre cascada coboram o serie de scari. Vuietul apei devine din ce in ce mai puternic, culminand cu aparitia in fata ochilor a cascadei. Este amenajat la capatul scarilor un loc de belvedere, cu o masuta pentru asezat aparatul foto necesar imortalizarii cascadei si atmosferei de acolo. Ne bucuram ca nu este aglomerat si ne impanzim care incotro, pe langa acest loc amenajat, in speranta unui unghi asupra cascadei cat mai frumos si special. Apa cristalina cobora in viteza, aproximativ 7 m, inspumata si se aduna intr-o mica piscina cu apa limpede. De jur imprejur sunt copaci. In aval este un podet pe care ne propunem sa mergem si noi. Aceasta cascada trebuie neaparat vazuta din toate unghiurile. Asa ca dupa ce nu scapa nici un firicel de cascada nepozat, pornim spre aceasta punte.Sus pe podet, suntem in partea superioara a cascadei si ea nu se mai vede, doar se aude. Pe partea cealalta a podetului se vede firul apei cum trece jucaus prin stanci de diverse dimensiuni. Aici avem posibilitatea de a cobori langa rau, pentru a vedea cat de rece este apa: era rece, dar placuta.

Am mai facut un mic ocol si pe partea dreapta a paraului, pentru a vedea cascada si din aceasta parte, dupa care ne-am intors agale spre masini cu plan de intors acasa in Bucuresti.

Muntii Retezat ascund multe frumuseti, mai greu accesibile datorita distantelor mari de parcurs pana la ele, insa cascada Lolaia este destul de accesibila. Din E79, de la Ohaba de sub Piatra se merge cam 15 - 20 minute cu masina pana la Carnic sau aproximativ o ora jumatate pe jos, dar merita vizitat. Iar in toata zona sunt multe alte locuri de vizitat, pe care le vom descoperi impreuna, pentru ca este frumos sa fii turist in Romania.

View Larger Map

Cascada Cailor

V-ati intrebat care este cea mai inalta cascada din Romania? Pana cand am vizitat Cascada Cailor nu m-am intrebat. Mereu m-am bucurat de frumusetea locurilor fara topuri sau statistici, dar acum, ceva m-a intrigat.

Ne trezim intr-o dimineata in Borsa, Maramures, cu gand sa ajungem la Cascada Cailor. Vremea nu prea tinea cu noi si nici telecabina, care ne-ar fi dus sus pe munte, mai aproape de cascada. Nu ne-am descurajat, aveam chef de o plimbare montana chiar daca era un 1 decembrie ploios. Asa ca analizam optiunile si purcedem pe traseul marcat cu triunghi rosu, pe cararea ce ne ducea in inima muntilor Rodnei.

Cascada se afla la cota 1300 si noi am pornit de la 950m altitudine, deci era ceva de urcat. Traseul nu este asa lung, doar de 4 km. Iesim din localitate pe un drum forestier care urca un pic, pentru a ne arate frumoasa priveliste cu pasuni si case rasfirate pe culmile blande, inainte de a ne conduce prin padurea de conifere. Drumul este foarte frumos, cu zone cu urcus accentuat, pe care iti cam pierzi respiratia, dar recompensa finala merita eforul.

Am ajuns in zona cascadei, insa aceasta se ascundea in cea mai mare parte, sub un val de ceata. Mai stam prin zona uitandu-ne cu nesat la formele ei, iar ea incepu incet sa isi dezveleasca firele de apa limpede ce se prelingeau pe stanca abrupta si umeda a Pietrei Rele. Rochia de ceata se ridica tot mai sus, dezvelind din ce in ce mai mult din maretia cascadei. Rugaciunile nu ne-au fost insa ascultate pana la capat, valul de ceata a pastrat acoperite pentru noi inaltimile ametitoare ale cascadei.

Apa acestei cascade nu vine de la un rau care izvoraste din inima muntilor, asa cum ne-am astepta, ea este adunata doar din ploi si din topirea getarilor intr-un circ glaciar numit Podul Cailor, situat pe culmea muntelui Piatra Rea, iar de acolo apa se pravaleste jos formand aceasta cascada, cu mai multe trepte, cu caderi succesive de 40m si de 20m.

Dar de unde vine numele cascadei... nu am vazut nici un cal in preajma...de unde vine numele.

Legenda cascadei Cailor

Muntele Piatra Rea datorita pasunilor sale întinse era locul preferat al localnicilor pentru a tine din primavara pâna în toamna "stavele" (hergheliile) de cai. Insa acest rai al cailor nu era chiar asa de linistit. Din când în când ursul incerca sa îsi gaseasca o prada usoara din zecile sau chiar sutele de cai de pe munte. Însa într-un loc deschis sansele ursului erau slabe. 

Asa ca ursul de obicei încerca sa incolteasca cai deasupra prapastiilor de la actuala Cascada a Cailor. Aici sarmanele animale nu aveau alta solutie decât sa se arunce în hau, astfel ursul având câstig de cauza. Într-o noapte întunecata, fara vizibilitate si cu o furtuna de proportii, ursul a venit din nou sa îsi aleaga o prada. Speriati de fulgere si de atacul neasteptat al ursului, animalele au luat-o la goana, direct spre prapastie. Unii dintre ei au scapat dar o multime de animale au cazut în prapastie, ursul alegându-se dupa spusele localnicilor cu vreo 15 cai.

De atunci localnicii marcati de eveniment au început sa foloseasca numele de Cascada Cailor. Dar nu numai cascada a primit acest nume. Muntele se numeste Muntele Cailor, circul glaciar a fost denumit Podul Cailor, iar pâraul care se pravaleste jos pe abrupturi se numeste Izvorul Cailor.

Ei bine, cascada are 90m inaltime, chiar 100m dupa unele surse. Unii spun ca este cea mai inalta cascada din Romania, dar asta pentru ca putini stiu de o alta cascada, de 130m inaltime, care se afla in Mehedinti: cascada Cociu.

Ma voi intoarce la aceasta cascada, sa o admir in intreaga sa speldoare.