Cheile Oltetului si pestera Polovragi

Toate au un inceput... iar inceputul pasiunii mele de a-mi cunoaste tara, a fost descoperirea Cheilor Oltetului si a pesterii Polovragi. 

Veneam pentru prima data in aceasta zona si apropiindu-ne de Horezu am vazut in departare ceva interesant si curios: sirul muntos era intrerupt brusc. Cu prima ocazie am plecat sa vedem ce este acolo, in acea crapatura in munti. De pe DN67, drumul intre Ramnicu Valcea si Tragu Jiu, dupa Horezu, la un moment dat mergem in dreapta spre manastirea Polovragi, pe langa care trecem si ajungem la Cheile Oltetului. 

Oltetul este un afluent al Oltului care izvoraste din muntii Capatanii si care la iesirea dintre munti ajunge sa formeze granita intre muntii Capatanii si frumosii munti Parang. Mergem pe drumul forestier care serpuieste frumos intre cele doua masive muntoase. Oltetul curge inspumat in albia sa, care se afla la aproximativ 20m sub nivelul drumului. Peisajul este de o frumusete rara, pastrand salbaticia naturii in toata splendoarea sa.

Nu mult dupa intrarea in chei, am descoperit si pestera Polovragi. Initial nici nu am putut sa ii pronunt numele, dar acum este bine intiparit in memoria mea. Pestera se afla pe partea dreapta a raului cum patrundem in chei, in versantul Muntilor Capatanii. Se spune ca a fost formata de Oltet, pe aici fiind un vechi curs al sau. Se spune ca nu se stie unde isi are capatul. Lungimea explorata este de aproximativ 10km, dar se banuieste ca pestera este poate de 3 ori mai lunga, fiind astfel printre cele mai lungi pesteri din tara. Are o foarte mare vechime, fiind gasite aici o serie de picturi rupestre. Se spune ca prin pestera se poate ajunge pana la ruinele cetatii dacice fortificata ce se afla deasupra. Tot aici se spune ca ar fi locuit marele Zalmoxis, ca s-ar fi retras dupa cuceriea Daciei de catre romani, iar picaturile de apa ce cad de pe varfurile stalactitelor ar fi lacrimile lui, care plang soarta poporului. 

Pestera are o atmosfera placuta, temperatura este aproape constanta tot timpul anului, aproximativ 10 grade Celsius. Este alcatuita dintr-o galerie principala din care se desprind galerii secundare. Doar 800 - 900m sunt partea vizitabila, zona fiind amenajata si electrificata. Aici gasim "scaunul lui Zalmoxe", "Sala Divina", "Bolta insangerata", "Moartea cu coasa", "Decebal si dacul " si multe altele.

Am revenit in zona dupa aceasta descoperire si pe viitor cu siguranta voi merge din nou.

Pestera Scarisoara

Este o pestera aparte, nu doar prin faptul ca este cea mai mare pestera cu gheata din Romania si ca are al doilea ghetar subteran ca marime din lume (spun unii), cat si prin modul spectaculos in care se patrunde  in pestera: printr-un aven de 60m diametru si adancime de 48m. Ghetarul din pestera  dateaza de mai bine de 3000 de ani, din timpul ultimii glaciatiuni , incorporand 75000mc de gheata.

Dupa o noapte langa Arieseni, am pornit in drumetie spre pestera. Un traseu usor, obositor pentru soarecii de oras ca noi, de aproximativ 4 km prin paduri si vai cu pasuni. In final ajungem la pestera, ne achizitionam suveniruri si asteptam sa se formeze grupul pentru a patrunde in pestera. Auzisem ca in pestera este mai racoare si ne-am dotat cu ceva hainute. Afara erau peste 30 grade. Ajungem in marginea avenului si incepem coborarea pe o scara de fier, scara ce serpuia in jos spre gura pesterii. Pe masura ce inaintam racoarea a inceput sa ne cuprinda, am pus haine pe noi, am mai mers... si mai racoare, apelam la proviziile suplimentare de haine pe care le-am luat asa intr-o doara. Pana jos, nu mai puteam tine mana pe bara de fier a scarii pentru ca temperatura scazuse destul de mult. Vara temperatura in pestera creste pana la +1grad si din aceasta cauza ghetarul incetul cu incetul se topeste.

Lungimea totala a pesterii este de 750m insa doar 250m sunt vizitabili, asa ca vizita nu a fost foarte lunga, insa destul de interesant. Cum patrunzi in pestera se deschide Sala Mare cu trecere spre Bisericuta unde se gasesc multe forme interesante specifice: stalagmite si stalactite. Ar mai fi niste sali in care insa accesul turistilor nu este permis; acolo se intra doar in scop stiintific. 

Povestile din batrani spun ca in pestera de la Scarisoara traia, in vremuri vechi, un balaur pe care localnicii il numeau Solomat. Acesta fura cate o fata frumoasa, fie in Noaptea de Anul Nou, fie in noaptea dinaintea Targului de Fete la Gaina si le ascundea intr-un palat de gheata pe care niciunul dintre localnici n-a avut ocazia sa-l vada. 

O alta legenda spune ca, in spatele formatiunii calcaroase numite “La Brazi “, exista doua bazine tot timpul pline cu apa. Cine se aseaza in genunchi, isi descopera capul si bea direct cu buzele si-si pune o dorinta, isi va vedea visul cu ochii. Conditia este sa-si respecte “ritualul “ si, timp de cel putin un an sa nu divulge nimanui dorinta pusa. 

Va recomand cu mult drag sa vizitati aceasta pestera unica din Romania, experienta este deosebita.