Cimitirul Vesel de la Sapanta

Frumoasa tara a Maramuresului ascunde multe minunatii si locuri inedite. Cimitirul Vesel este unul din ele si pe mine m-a marcat intr-un mod foarte profund.

Cimitirul Vesel, este cimitirul satului Sapanta, cunoscut si vestit pentru crucile albastre, albastru de Sapanta, cu picturi care il reprezinta pe defunct si care, in loc sa aiba inscriptionate data nasterii si a mortii persoanei inmormantate, au inscriptionate versuri sau simple descrieri ale vietii acestora. Din unele texte razbate un pic de umor, insa de cele mai multe ori nu. De asemeni, sunt cruci care pe o parte au un epitaf ce descrie viata persoanei, iar pe cealalta parte motivul mortii sale.

In mijlocul cimitirului se afla o biserica greco-catolica construita in 1886 si care este in renovare. La un moment dat, chiar au inceput sa bata clopotele. Pentru a doua oara in viata mea, dangatul clopotelor mi-au inundat urechile pana aproape de insuportabil, insa muzica ce se compunea ma facea sa rezist si sa cer mai mult. Sunetele clopotelor se uneau intr-un vuiet care ma ducea cu gandul de sunetul atat de puternic, profund si trist al buciumului.

Este un cimitir care nu este format doar din cruci si morminte, ci este un cimitir format din povesti, 800 de povesti, povesti spuse cu simplitate dar care surprind, per total, esenta vietii. Cimitirul este "vesel" prin denumire, prin atmosfera mai putin solemna pe care o are si epitafurile umoristice care prezinta viata si ironizeaza moartea.

Sub aceasta cruce grea
Zace biata soacra-mea
Trei zile de mai traia
Zaceam eu si cetea ea.
Voi care treceti pa aici
Incercati sa n-o treziti
Ca acasa daca vine
Iarai cu gura pa mine
Da asa eu m-oi purta
Ca-napoi n-a inturna
Stai aicea draga soacra-mea

(epitaful soacrei - cel mai cunoscut dintre epitafe)

Cimitirul a fost realizat de Stan Ioan Patras, in 1935 la sugestia preotului Grigore Ritiu. Dupa moartea creatorului, activitatea sa a fost continuata cu succes de ucenicul sau Dumitru Pop. La intrarea in cimitir, la casa de bilete, ne-a oprit sa ne povesteasca despre cimitir si sa ne indrume catre crucile cele mai interesante dl. Viorel Pop Tincu, fratele continuatorului.

Se considera ca atitudinea aceasta diferita fata de viata, o atitudine vesela, este un vechi obicei al dacilor. Acestia considerau ca moartea este doar o trecere spre lumea zeului suprem Zamolxe, sufletul fiind nemuritor si de aceea pentru daci, moartea reprezenta un motiv de bucurie.

Eu am iesit din cimitir cu un mare nod in gat si cu ochii umezi. In esenta, viata este grea. Bucuriile acelor oameni inmormantati acolo au fost cresterea copiilor, a nepotilor si satisfactia mare ca au crescut oameni adevarati. Le-a mai infrumusetat viata faptul ca erau oameni de frunte in comunitate si au fost apreciati de aceasta pentru ceea ce au facut.

Nu as putea defini ca la Sapanta te afli intr-un loc trist, depinde de la om la om, dar cu siguranta merita sa il vizitezi.

View Larger Map