Descoperirea de noi locuri si povesti imi ofera o alta viziune asupra Romaniei si istoriei acesteia.
In aceasta vara ce a trecut, calatoream pe plaiuri transilvanene in cautarea de biserici sasesti, pline de istorie. Facusem un oarece traseu, dar minunatele povesti vin din cele mai neasteptate si neplanificate locuri. Ne-am oprit la un moment dat in dreptul unei biserici sasesti care avea zidurile chiar langa sosea. O biserica veche construita in secolul XIV, care, cu efortul unei doamne din comunitatea saseasca, inca supravietuieste si este in curs de a fi consolidata. Cele mai multe fonduri provin din Germania, statul roman nealocand, din pacate, fonduri pentru aceasta locatie. Aceasta doamna ne-a povestit cu multa pasiune de colonizarea Transilvaniei de sasi, de modul lor de organizare, de tara celor 7 cetati (Siebenburge).
Totul incepe odata cu procesul de colonizare a Transilvaniei. Regele Geza II al Ungariei avea nevoie sa apere teritoriu transilvanean
de invaziile popoarelor migratoare si sa dezvolte economic aceasta regiune.
La inceputul secolului al XII-lea a fost un an cu seceta undeva in Germania de azi, in regiunea Renania, de o parte si de alta a raului Rin. Atunci, regele Ungariei le-a propus sasilor oropsiti de seceta, pamanturi bogate si roditoare in Transilvania. Astfel, in Transilvania s-au statornicit si gospodarit sasii. Ei au venit si si-au pus amprenta pe aceste locuri pentru totdeauna. Se spune ca sasii au venit din mai multe regiuni ale Germaniei, iar pocesul sasesc de colonizare a Transilvaniei a durat multi ani. Au construit cetati si biserici pe care ulterior le-au fortificat. Fenomenul bisericilor fortificate, se spune ca, este unul unic in Europa ca amploare si diversitate arhitectonica. Se spune ca au existat aproape 300 de astfel de biserici.
In acea perioada au fost construite, s-au dezvoltat foarte repede si au devenit infloritoare 7 orase cetate. Transilvania era cunoscuta cu numele de "Tara celor sapte cetati". Acestea sunt: Sibiu, Sebes, Sighisoara, Medias, Brasov, Cluj-Napoca si Bistrita. Fiecare din ele avea aproape acelasi sistem de organizare economica si militara. Ele erau fortificate in jurul unei biserici, care ocupa un loc important in viata comunitatii. Zidurile de aparare erau intarite cu turnuri de aparare, turnuri atribuite diferitelor bresle de mestesugari. In general fiecare breasla avea un turn pe care il intretinea si il apara in caz de invazii. Aceste cetati erau importante centre economice, comerciale si mestesugaresti atat pe plan local, cat si ca centre de tranzit a comertului tarilor nordice spre bazinul Marii Negre si Dunarii de Jos.
In 1241-1242 a avut loc invazia mongolilor care a distrus in mare parte imperiul Ungar. O parte din cetati au fost reconstruite si sasii au continuat sa traiasca pe aceste pamanturi.
Dupa 1989 insa majoritatea au plecat "mancand pamantul" de pe aceste meleaguri. Au ramans in urma aceste cetati, localitati, biserici de care sa avem grija, sa le pretuim si de care sa ne bucuram.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu