Cheile Turzii

Drumurile ne-au dus intr-un weekend in zona Clujului. In drumul spre Cluj se zareau de pe autostrada cheile Turzii cum taie muntii in zare. Mi-am spus ca nu trebuie sa ratez ocazia de a le vizita, nu se stie cand se va mai ivi aceasta ocazie. Dupa o noapte petrecuta in frumosul Cluj, am purces sa facem un mic traseu prin Cheile Turzii.

Inca o victorie in lupta continua intre apa si munti. Raul Hasdate si partea de nord a Muntiilor Trascau au dat nastere prin eroziune, acestor chei incluse deja in patrimoniu UNESCO pentru frumusetea lor. Ele se intind pe o lungime de 2.9 km si pot fi traversate destul de usor pe jos, nefiinf nevoie de echipament special. Ajungem cu masina pana aproape de intrarea in chei unde este o cabana parasita, care seamana mai mult cu un mic castel decat cu o cabana de munte. Frumoasa cabana, pacat ca este lasata in paragina.

Lasam masina si patrundem intr-o padurice. Cheile se ascund privirii noastre pentru o perioada, pana cand incep sa se ridice in jurul nostru pereti abrupti, inalti de pana la 300m. Un paradis al alpinistilor. Peisajul care  incepe sa se perinde odata cu patrunderea mai adanc in chei, este un amestec placut de vegetatie, salbaticie, pereti abrupti, turnuri, contraforturi, firide si pesteri. Drumul serpuieste cand pe o parte cand pe alta a raului, uneori este mai larg si placuta, alteori devine stramt si trebuie sa mergi aproape lipit de peretele stancos. Nu poti sa te plictisesti aici, insa pentru a admira peisajul trebuie sa te opresti si sa iti ridici ochii de la drumul stancos si uneori prea stramt pentru gustul meu.

La un moment dat am urcat pe un perete destul de abrupt si am patruns intr-una din cele aproape 60 de pesteri care se afla de-a lungul acestor chei, pesteri de mici dimensiuni, in majoritate sub 20 m lungime, cea mai lunga fiind de 123m lungime. Aceste pesteri au folosit in trecut ca refugiu in fata invaziilor tatare, arheologii au descoperit urmele adaposturilor omenesti dar si resturi de mamifere din epoca cuprului, bronzului si fierului. Iata cateva nume de pesteri: pestera Calastur, pestera Liliecilor, pestera Cuptorului, pestera Cetatea Mare, Cetatea Zanelor, Grota lui Hill.

In pestera Cetatea Mare se spune ca ar fi avut adapost haiducul Balica care a participat la revolta antiaustriaca a curutilor de la inceputul secolului XVIII.

Sunt multe legende legate de aceste locuri care au jucat un rol asa important in viata localnicilor de-a lungul timpului, iata doua dintre ele:

Legenda comorii ascunse
Se spune ca exista o comoara ascunsa in aceste chei, iar odata la 7 ani se deschide o intrare secreta si zanele coboara dupa apa la un izvor aflat in apropiere. In aceasta perioada comoara ramane nepazita. Odata un pastor de capre a zabovit prea mult in aceasta pestera si a iesit dupa sapte ani ca un mosneag cu barba alba, iar in acest rastimp si-a pierdut toata familia.

Legendele regelui Ladislau sunt numeroase, dar se invart in jurul a trei motive:
Motivul craparii stancii - Sfantul Ladislau fuge de cumani. El si ostenii sai se roaga la Dumnezeu, iar acesta face sa crape muntele în doua, iar urmaritorii cad in prapastie. Mai exista o varianta a legendei in care Sfantul Ladislau, cu o bagheta magica sau cu o sabie, face ca stanca sa se despice in doua sau o varianta in care Sfantul Ladislau sare cu calul peste o adancitura, iar in urma loviturii copitelor calului, stanca se surpa. 

Motivul izvorului - Sfantul Ladislau si ostile sale cutreiera insetati hotarele orasului Turda, regele isi infinge spada sau lancia in stanca, iar in locul atins tasneste un izvor. 

Motivul banutilor - Ramasitele pietrificate ale unor vietati unicelulare (forminifera), numite banutii Sfantului Ladislau, pot fi gasite si azi în albia Hasdatelui. Conducatorul cumanilor, in timp ce fuge, arunca bani, cu intentia de a scapa cu viata, castigand timp pana ce urmaritorii lui maghiari culeg monedele. In urma rugaciunilor Sfantului Ladislau, Dumnezeu preface banii in piatra. 

Am ramas cu amintiri placute despre aceste locuri. E placut sa fii turist in Romania.