Simfonia Lalelelor, Pitești și istoria fascinantă a lalelei

Primăvara este frumoasă prin minunile ce le aduce la viață, prin frumusetile ce vin împreună cu ea. În Pitești, an de an, se organizează Simfonia Lalelelor, un festival al lalelelor. Auzisem de ceva ani de acest festival, însă nu m-a încântat ideea să merg la acest festival datorită aglomerației care poate fi acolo.

Mi-am luat inima în dinți și cum era frumos afară iată-ne în drum spre Pitești. Aici, în centrul orașului, lângă magazinul Trivale, este o piață mare, pietonală unde era organizat festivalul. În piață, cum era de așteptat, multă lume, agitație, dar vremea frumoasă și dorința de a mă bucura de flori este mai mare. În mijlocul pieței este un mic parc, care m-a atras ca un magnet. Aici era mai multă verdeață și mai puțini oameni. Aici sunt de fapt lalelele, o multitudine de lalele de diverse soiuri și culori, unduindu-se în valuri prin gazonul verde. O fântână arteziană mare aruncă cu apa în mijlocul părculețului și odată cu apa, aruncă în aer mii de sclipici creând o atmosferă aproape feerică, acoperind și murmurul oamenilor din jur. Alături,o altă fântână în forma unei lalele uriașe, se uită la mulțime de sus si spune că aici este țara lalelelor. Ne-am bucurat ca niște copii de multitudinea de flori și aranjamente. Tot acest mic părculeț mustea de flori divers colorate roșii, roz, albe, galbene, cu diverse forme și de diverse soiuri. Alte flori nici nu mai contau, tot acest parc era făcut pentru celebrarea și punerea în valoare a lalelelor, a frumuseții și delicateței acestei flori.

De jur împrejurul părculețului erau tot felul de tarabe, cu mii de produse legate de lalele, dar și cu produse legate de grădinărit în general și produse tradiționale românești. Te puteai pierde în mici grădini botanice cu sute de plante decorative ce puteau fi achiziționate, puteai să iei sfaturi pertinente legate de cultivarea diverselor plante, te puteai înnoi cu haine tradiționale din in, frumos lucrate manual de doamne harnice și pline de creativitate, puteai să urmezi un scurt curs de origami, unde alături de clasicul cocor puteai să înveți să confecționezi lalele. M-am pierdut pentru câteva zeci de minute în acest amalgam de oameni și activități plin de farmec și nu mi-a părut rău că am făcut asta.

Orașul Pitești este supranumit și Orașul Lalelelor, iar istoria lalelei în acest oraș începe cu toamna anul 1972, când au fost plantați 3000 bulbi de lalele și 100 de bulbi de zambile, care, în primăvara anului următor, au umplut orașul de flori frumoase spre bucuria locuitorilor. De atunci, orașul a devenit patria lalelelor, iar din 1978 a început și organizarea anuală a unui festival dedicat acestor flori numit Simfonia Lalelelor. Anul acesta se va organiza a 38-a ediție în perioada 24-26 aprilie 2015 (www.simfonialalelelor-pitesti.ro).

Lalelele sunt niște flori fascinante, existând  în prezent aproximativ 100 specii. Căutând mai multe detalii despre această floare am descoperit o istorie tumultoasă și minunată.

Ele sunt de sute mii de ani cunoscute oamenilor și inițial au fost cultivate în zona asiatică, din nordul Chinei până în Europa de sud. A stârnit în timp pasiuni, chiar obsesii, dar și tragedii, trecutul ei ascunde o mare forță de a fascina. Încă din anul 1500 laleaua a intrat în viața turcilor, fiind introdusă de Suleiman Magnificul, ca mare admirator al acestei flori. La începutul secolului al XVII-lea, în Turcia, pe vremea sultanului Ahmed al III-lea a fost "Era Lalelei". În această perioadă, aceste flori au devenit foarte cultivate, datorită dragostei sultanului pentru ele, ajungând să reprezinte un simbol al aristrocrației și prestigiului. Motivul lalelei a fost folosit, în această perioadă, în diverse arii ale artei, culturii și arhitecturii. Și în zilele noastre, laleaua reprezintă în cultura turcă un simbol al perfecțiunii și frumuseții. Numele florii provine de la numele de "turban", datorită formei pe care o are floarea.

Floarea a ajuns și în Europa în secolul al XVI-lea. Există o povestioară amuzantă legată de ajungerea acestei flori în Europa. Din frumoasele grădini ale Turciei, ambasadorul lui Ferdinand I la curtea lui Suleiman Magnificul, Egier Ghislain de Busbecq, a trimis la Viena către trei prieteni niște bulbi și semințe de lalea. Fiecare prieten le-a folosit conform priceperii: băcanul le-a pus la consevat în zahăr, gurmandul le-a mâncat cu ulei și sare, iar al treilea le-a plantat fiind botanist. Numele acestui botanist, Clusius, va rămâne legat de istoria acestei flori. El a dezvoltat o gamă largă de lalele, însă cunoscut ca o persoană foarte egoistă, el nu voia să vândă nici un bulb de lalea. Popularitatea florii a crescut foarte mult, iar unii horticultori au reușit să fure câteva lalele, spre disperarea botanistului care, ulterior, a abandonat complet hobby-ul său pentru lalele.

Ce a urmat este de domeniul fantasticului aproape. Perioada este numită și tulipomania sau obsesia lalelei și este considerată de unii economiști prima mare criză economică din Europa. Pasiunea pentru această floare, interesul în creștere pentru ele a dus la o întreagă nebunie speculativă. Hectare de pământ se dădeau la schimbul unui bulb de lalea. În 1637 s-a încheiat această perioadă, cu o cădere bruscă a prețului și cu  falimentele celor care nu și-au mai găsit clienți pentru recuperarea investițiilor.

În zilele noastre este binecunoscută dragostea olandezilor pentru această minunată floare. Se spune că ei sunt cei care au susținut răspândirea acestei flori în restul lumii, nu degeaba Olanda este cunoscută ca "Țara Lalelelor".

Anual se organizează festivaluri dedicate acestei flori în mai multe țări și este minunat că avem și la noi în țara un astfel de festival.

E frumos să fii turist în România.