Ciucaș

Fiecare munte are ceva specific şi frumos, ceva aparte care îl face deosebit şi special. Munţii Ciucaş se remarcă prin frumuseţea stâncilor sale de forme diverse: turnuri, ciuperci, ace, care stârnesc chiar imaginaţia.

Am fost de câteva ori la Muntele Roşu, ca turist "pantofar" pentru că nu am făcut de acolo nici un traseu, doar m-am bucurat de o masă copioasă şi de priveliştea zonei. Este frumos aici, însă cel mai mult m-am bucurat de Munţii Ciucaş pe traseul spre vârful său cel mai înalt, Vârful Ciucaş.

Traseul ales este cel care pleacă de la fabrica de îmbuteliere apă Keia. De pe DN1A, pe direcţia de mers de la Ploieşti spre Braşov, înainte de a ajunge în zona de serpentine, este un pod, podul Berii, de unde se intră pe un drum forestier în dreapta. Traseul este pe Valea Berii, pe unde curge pârâul Berii sau Teleajenul, şerpuind frumos prin pădure aproximativ 5 km, până la fântâna lui Nicolae Ioan, de unde izvorăşte de altfel pârâul Berii. Până aici se ajunge pe jos în aproximativ o oră, iar cu bicicleta sau maşina chiar în mai puţin timp. De la această fântână, de unde ne-am făcut de fiecare dată proviziile de apă, se continuă pentru încă ceva vreme până sus pe platou. Această parte a traseului, deşi este tot pe drum forestier este mai dificilă, panta având aici o înclinaţie destul de mare. Pe jos se merge până sus pe platou, la cabana Ciucaş, timp de 30-45 minute. Se poate merge şi cu maşina, însă doar cele cu tracţiune 4x4 pot fi folosite. Noi am ajuns astfel în 10 min la cabană.

Cabana Ciucaş, este fosta cabană Alexandru Vlahuţă şi a fost reconstruită în 2011, acum fiind cotată la 3 stele. Este situată la 1560m altitudine şi se poate servi în restaurantul ei o ciorbă caldă, o palincă, etc.

Traseul spre Vârful Ciucaş porneşte de la cabană şi durează o oră, poate o oră şi jumătate. Noi am ajuns într-o oră pe vârf, deşi nu ne-am grăbit, însă traseul este uşor, accesibil şi persoanelor care nu sunt obişnuite cu muntele. Panorama este deosebită, deschizându-se orizonturile până departe. Culmile sunt roşii, acoperite de bujori de munte, pentru că este perioada lor. Drumul şerpuieşte pe lângă stânci de forme bizare şi dimensiuni impresionante. Prima răscruce de drumuri este lângă Tigăile Mari, unde traseul se desparte în două: unul direct către Vârful Ciucaş şi unul prin şaua Tigăile Mari. Noi am ales primul traseu care este mai scurt, al doilea fiind cu aproape o oră mai lung. Urcând mai departe ajungem la formaţiunea de stânci care este numită Babele la sfat. De aici până în vârf nu a mai durat mult.

Vârful Ciucaş se află la 1954 m şi oferă o frumoasă perspectivă asupra culmilor din jur. În zilele senine se văd culmile Bucegilor şi a Pietrei Mari, se poate vedea chiar şi Braşovul.  Am zăbovit o perioadă pe vârf să ne bucurăm de tot ce ne oferea locul ca privelişte.

La întoarcere, anul acesta am optat pentru acelaşi traseu pe care am ajuns la vârf, însă anul trecut am ales traseul pe la Şaua Tigăilor. Un traseu mai lung însă mai spectaculos, dat fiind că Tigăile Mari se pot vedea de pe acest traseu în toată frumuseţea lor. În plus, nu departe de vârf am văzut în toată frumuseţea lor alte două stânci cunoscute: Turnul lui Goliat şi Turnul Roşu (care arată ca un sfinx), dar şi alte formaţiuni stâncoase de forme interesante, dar fără nume.

Anul acesta am avut bucuria de a vedea, pentru prima dată în natură, floare de colţ. Aceste flori, atât de rare, sunt speciale prin simplitatea ei. Le-am admirat pe îndelete, însă m-am ferit să fac cunoscută prezenţa lor pe marginea traseului altor călători, de teama de a nu fi culese. Ar trebui să am mai multă încredere în iubitorii de munte. Floarea de colţ este declarată monument al naturii şi culegerea ei este împotriva legii.

Vom reveni mereu cu mare drag în această zonă, mai ales că mai sunt trasee de străbătut.