Iata-ne si in mandra cetate din Moldova, Cetatea Neamt. Acum proaspat renovata. Tineam minte cate ceva, din vizita pe care o facusem la cetate in copilarie, insa multitudinea de ani care au trecut de atunci au estompat amintirile.
Inca inainte de a intra in orasul Targu Neamt, am vazut zidurile cetatii printre copacii de pe varful Culmii Plesului, culme care se ridica in nord-vestul orasului. Traversam orasul si parcam masina la poalele dealului, dar asta doar dupa ce am cautat toate variantele sa urcam cu masina cat mai aproape de zidurile cetatii. Lenesii de noi... nu am avut noroc, pentru ca, de la poalele dealului, trebuie sa urcam pe un drum sinuos, destul de lung si greoi, prin paduricea ce inconjoara din toate partile cetatea. Ei, dar cand ajungi acolo sus si vezi picioarele inalte ale podului ce duce in cetate si cetatea cu zidurile sale groase, nu mai conteaza oboseala acumulata. Ajunsi langa cetate, am folosit momentele in care admiram cetatea sa ne tragem si rasuflarea. In fata noastra se inalta cetatea in care cei 19 viteji plaiesi au tinut piept timp de 5 zile asediului condus de regele Sobieski al Poloniei... cat eroism... cata istorie.
Mergem pe podul inaltat la aproximtiv 8 m, care se sprijina pe 11 piloni. Se spune ca acest pod, prin pozitionare si forma sa, ii obliga pe atacatori sa isi mute scutul din mana stanga in mana dreapta, reducand astfel forta atacului. Inainte de intrarea in cetate, intre ultimul pilon si bastionul cetatii se afla partea mobila a podului, care in caz de atac se ridica. Dupa aceasta portiune mobila, vitejii moldoveni au mai pregatit pentru atacatori doua capcane cu trapa, numite "curse de sobolani", care se trageau si atacatorii cadeau in gol. In plus, prin folosirea acestor capcane, erau sparte randurile atacatorilor, diminuand astfel cu mult forta de atac asupra intrarii in cetate.
Intrarea in cetate se face pe un portal deasupra caruia se afla stema Moldovei: capul de bour cu o stea intre coarne. Intram si dam de o curte interioara. Pe 2 laturi sunt insiruite diverse incaperi pe doua niveluri, pe o latura este un zid si poarta de iesire, iar pe a patra latura o terasa, aflata la inaltimea primului etaj, destul de lata si in fata careia se intinde mandra tara a Moldovei. De pe aceasta terasa se vede, daca este senin, pana departe in zari. Nici un dusman nu putea trece neobservat.
Intram si vizitam pe rand camerele cetatii. Intai vedem sala de sfat si de judecata in mijlocul careia troneaza o masa lunga inconjurata de jilturi, apoi camera de taina si iatacul, urcam pe scari si vedem sala armelor in care vedem expuse armele folosite de-a lungul timpului de locuitorii cetatii. Pe partea opusa vedem temnita neagra, biserica sau paracleiserul cu hramul sfantului Nicolae care are in interior o copie dupa altarul original (originalul fiind expus la muzeul din oras). Trecem prin camerele de locuit, bucatarie, monetarie, inchisoare. Langa gratiile intrarii in inchisoare este o lista lunga, in care sunt trecute toate actiunile ce constituiau faradelegi.
Modul in care este prezentata istoria cetatii, fiecare camera, obiceiurile, faptele de vitejie ne transpun repede in timpurile vechi; vedem oamenii in porturile lor din perioadele de glorie ale cetatii, vedem cum traiau, ni se povesteste despre cei care au trait acolo, de cum a fost construita si de cine, multe amanunte despre organizarea administrativa si armata din acele vremuri. Cetatea se spune ca a fost construita la finalul secolului al XIV-lea de catre Petru Musat, cand otomanii pradau tara Moldovei. A fost fortificata ulterior de catre Stefan cel Mare in dorinta lui de a pastra suveranitatea tarii. El a adus imbunatatiri majore cetatii, dandu-si seama ca este nevoie de ziduri mai inalte, fortificatii mai bune, santuri mai adanci care sa inconjoare cetatea.
Daca v-ati intrebat vreodata de ce Moldova nu are cetati inaltate pentru aparare din perioada medievala, raspunsul este ca, de fapt, au fost construite cetati de aparare si dovada o constituie sistemul de fortificatii construit in aceasta regiune pe la sfarsitul secolului al XIV-lea. E vorba de un intreg lant de cetati, construite de-a lungul granitei regiunii istorice Moldova: Cetatea Hotin, Cetatea de Scaun a Sucevei, Cetatea Neamt, Cetatea Roman, Cetatea Craciuna, Cetatea Chilia, Cetatea Alba, Cetatea Tighina, Cetatea Orheiul Vechi si Cetatea Soroca. In prezent, in Romania pot fi vizitate doar doua: cea din Targu Neamt si cea din Suceava, celelalte doua nu mai sunt. Cele din afara Romaniei, din Republica Moldova si Ucraina, s-au pastrat in cea mai mare parte. Am citit la un moment dat, ca otomanii au fost foarte suparati pe acest sistem de fortificatii, care le-a dat batai de cap pana la cucerirea tarii Moldovei, asa ca in momentul in care au cucerit-o, au pus la conducere domnitori romani si le-a cerut sa darame aceste cetati. Astfel, Cetatea Neamtului a fost distrusa in secolul al XVII-lea la ordinul domnitorului Mihai Racovita, iar Cetatea de Scaun a Sucevei de catre Dumitrascu Cantacuzino. Ambele cetati au ajuns in zilele noastre destul de ruinate, insa Cetatea Neamtului a reusit sa fie renovata exemplar.
Legenda care este legata de aceasta cetate, este cea in care Stefan cel Mare se intoarce noaptea, de pe campul de lupta, infrant si doreste sa intre in cetate pentru a se odihni si pentru a-si ingriji ranile. La poarta castelului apare mama sa si prefacandu-se ca nu il recunoaste, il trimite inapoi pe campul de lupta. Stefan se intoarce si ii bate pe cotropitori Aceasta legenda este minunat relatata in versuri de catre Dimitrie Bolintineanu in poezia "Muma lui Stefan cel Mare".
Mergem pe podul inaltat la aproximtiv 8 m, care se sprijina pe 11 piloni. Se spune ca acest pod, prin pozitionare si forma sa, ii obliga pe atacatori sa isi mute scutul din mana stanga in mana dreapta, reducand astfel forta atacului. Inainte de intrarea in cetate, intre ultimul pilon si bastionul cetatii se afla partea mobila a podului, care in caz de atac se ridica. Dupa aceasta portiune mobila, vitejii moldoveni au mai pregatit pentru atacatori doua capcane cu trapa, numite "curse de sobolani", care se trageau si atacatorii cadeau in gol. In plus, prin folosirea acestor capcane, erau sparte randurile atacatorilor, diminuand astfel cu mult forta de atac asupra intrarii in cetate.
Intrarea in cetate se face pe un portal deasupra caruia se afla stema Moldovei: capul de bour cu o stea intre coarne. Intram si dam de o curte interioara. Pe 2 laturi sunt insiruite diverse incaperi pe doua niveluri, pe o latura este un zid si poarta de iesire, iar pe a patra latura o terasa, aflata la inaltimea primului etaj, destul de lata si in fata careia se intinde mandra tara a Moldovei. De pe aceasta terasa se vede, daca este senin, pana departe in zari. Nici un dusman nu putea trece neobservat.
Intram si vizitam pe rand camerele cetatii. Intai vedem sala de sfat si de judecata in mijlocul careia troneaza o masa lunga inconjurata de jilturi, apoi camera de taina si iatacul, urcam pe scari si vedem sala armelor in care vedem expuse armele folosite de-a lungul timpului de locuitorii cetatii. Pe partea opusa vedem temnita neagra, biserica sau paracleiserul cu hramul sfantului Nicolae care are in interior o copie dupa altarul original (originalul fiind expus la muzeul din oras). Trecem prin camerele de locuit, bucatarie, monetarie, inchisoare. Langa gratiile intrarii in inchisoare este o lista lunga, in care sunt trecute toate actiunile ce constituiau faradelegi.
Modul in care este prezentata istoria cetatii, fiecare camera, obiceiurile, faptele de vitejie ne transpun repede in timpurile vechi; vedem oamenii in porturile lor din perioadele de glorie ale cetatii, vedem cum traiau, ni se povesteste despre cei care au trait acolo, de cum a fost construita si de cine, multe amanunte despre organizarea administrativa si armata din acele vremuri. Cetatea se spune ca a fost construita la finalul secolului al XIV-lea de catre Petru Musat, cand otomanii pradau tara Moldovei. A fost fortificata ulterior de catre Stefan cel Mare in dorinta lui de a pastra suveranitatea tarii. El a adus imbunatatiri majore cetatii, dandu-si seama ca este nevoie de ziduri mai inalte, fortificatii mai bune, santuri mai adanci care sa inconjoare cetatea.
Daca v-ati intrebat vreodata de ce Moldova nu are cetati inaltate pentru aparare din perioada medievala, raspunsul este ca, de fapt, au fost construite cetati de aparare si dovada o constituie sistemul de fortificatii construit in aceasta regiune pe la sfarsitul secolului al XIV-lea. E vorba de un intreg lant de cetati, construite de-a lungul granitei regiunii istorice Moldova: Cetatea Hotin, Cetatea de Scaun a Sucevei, Cetatea Neamt, Cetatea Roman, Cetatea Craciuna, Cetatea Chilia, Cetatea Alba, Cetatea Tighina, Cetatea Orheiul Vechi si Cetatea Soroca. In prezent, in Romania pot fi vizitate doar doua: cea din Targu Neamt si cea din Suceava, celelalte doua nu mai sunt. Cele din afara Romaniei, din Republica Moldova si Ucraina, s-au pastrat in cea mai mare parte. Am citit la un moment dat, ca otomanii au fost foarte suparati pe acest sistem de fortificatii, care le-a dat batai de cap pana la cucerirea tarii Moldovei, asa ca in momentul in care au cucerit-o, au pus la conducere domnitori romani si le-a cerut sa darame aceste cetati. Astfel, Cetatea Neamtului a fost distrusa in secolul al XVII-lea la ordinul domnitorului Mihai Racovita, iar Cetatea de Scaun a Sucevei de catre Dumitrascu Cantacuzino. Ambele cetati au ajuns in zilele noastre destul de ruinate, insa Cetatea Neamtului a reusit sa fie renovata exemplar.
Legenda care este legata de aceasta cetate, este cea in care Stefan cel Mare se intoarce noaptea, de pe campul de lupta, infrant si doreste sa intre in cetate pentru a se odihni si pentru a-si ingriji ranile. La poarta castelului apare mama sa si prefacandu-se ca nu il recunoaste, il trimite inapoi pe campul de lupta. Stefan se intoarce si ii bate pe cotropitori Aceasta legenda este minunat relatata in versuri de catre Dimitrie Bolintineanu in poezia "Muma lui Stefan cel Mare".
Sunt multe de spus despre acest loc incarcat de istorie, pentru ca fiecare an in care a rezistat este o poveste. Eu doar voi spune, inca o data, ca am fost mandra sa fiu turist in Romania.
View Larger Map
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu